POTECA

Numere izvorâte din iarbă,
Și doar umbre de melci,
Acoperite de murmurul frunzei,
Într-o vie albie gri,
La marginea colinei adormite.
Nestăvilit ecou ivit din nepătruns,
Atras de fluturele crud,
Cuprins în brațele salciei,
Oprit de ea doar un moment,
Și-apoi eliberat mai pur.
Grâul se zbate calm,
Pleznit de vântul efemer,
Crește divin… învinge zări
De ignoranța, artă, crez sau bani,
Necontenit, sublim și demn.
Lumina zilei, pe sfârșite,
Prelungă, jalnică splendoare,
Strivește umbre-n urma ei,
Sporind candoarea din copii,
Natura toată cântă descrețită.
Poteca… urcă și coboară,
Cuprinde-n brațele-i vânjoase,
Și gri cu roz, și pur cu efemer,
E nesfârșită chiar de la-nceput,
Zidită din lumină, de grâu frumos umbrită.‎

Gabriel Găină
‎1 Iulie 2003‎

Puteti vedea intregul album foto AICI >>

Advertisements

3 thoughts on “POTECA

  1. Imi plac foarte mult imbratisarile sau incrucisarile pe care le faci… 🙂
    Si am un mare respect pentru tine, nu doar pentr Ceea ce scrii… 🙂
    Dumnezeu sa te binecuvanteze !!! Amen

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s