Mântuit priveam apusul

Mântuit
priveam apusul,
viu și amplu
și frumos…
Mult mă încerca Puținul
ce-l avusem paradox,
și mă răscoleau minute,
mari, curate, de folos…
Încărcam imagini clare,
peste văile în ceață,
primenite de culoarea
verii ce se-ncorona șuvoi…
Tot alaiul de petale,
toate marginile curbe,
se-ntrupau în faptul serii,
și dublau necunoscutul…
Pârâiașul, frunze mute,
curgerea din sfântul munte,
vântul ce mă-npresura alene,
toate anunțau apusul…

Mântuit… priveam apusul,
mult mai amplu, GRANDIOS !

apusul cel mai frumos vazut de mine

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s